Senzorul din aparatul tău

Screen Shot 2015-07-02 at 13.57.24

Am tot primit întrebări de genul ăsta în ultima vreme: Care aparat e mai bun? Ce senzor are? Am citit recent un articol care m-a surprins un pic (aveam alte procente în minte), dar care mi-a și confirmat unele estimări: Sony este cel mai mare producător de senzori digitali de imagine.

Sunt sigur că există un mecanism complex când vine vorba de a alege ce anume senzor cumperi când vrei să lansezi un produs nou pe piață, fie că e telefon mobil sau aparat foto și, de ce nu, chiar o cameră de cinema. Ce vreau să spun este că aparatele noastre, fie că scrie pe ele Nikon sau Olympus, Samsung sau chiar Canon în cazul seriei G, au în interior un senzor Sony. La fel și iPhone 6 sau chiar ultimul model de telefon Samsung Galaxy S. De ce? E greu de estimat, nu cred că putem afirma cu ușurință că „sunte cei mai buni”. Tocmai pentru că, în aparate diferite, imaginea e procesată diferit și, prin urmare, rezultatele nu sunt identice. Dar sigur există un echilibru între calitate și preț care face ca senzorii Sony să fie cei mai competitivi.

Screen Shot 2015-07-02 at 12.42.23Să nu uităm că prima cameră digitală folosită în cinema a fost un Sony și multă vreme Sony a fost singura firmă care a oferit această opțiune. Sigur că venea cu un puternic trecut de camere video din televiziune, dar a și folosit acest pedigree, nu?

Între timp, piața e destul de elastică și apar surprize noi tot timpul. Trebuie doar să fim atenți la ce apare și, evident, să le și încercăm.

Sursa: Wall Street Journal

Advertisements

„Tizi” pe Nikon D800

Cam înainte de Crăciun, am început discuțiile cu Mircea Nestor despre un scurt-metrj pe care îl plănuia de ceva vreme și pentru care terminase de scris scenariul. Tocmai se anunțau a apărea pe piață Nikon D4 și D800 și am luat în calcul posibilitatea de a filma cu unul dintre ele, atras de promisiunea unui semnal necomprimat 4:2:2 pe 8 biți. L-am convins și pe Mircea și a rămas doar să facem rost de unul. Prin amabilitatea celor de la Nikon România, (Geo Dobre-PR Nikon) am primit un Nikon D800 pentru o săptămână și ne-am apucat de treabă.

Da, e un D800E și nu pare a fi din cele ce se comercializează. Îl mai testasem cu câteva săptămâni înainte pentru un alt film, dar acolo era pus la aceleași încercări cu Arri Alexa, Red Epic și Kodak 5213. S-a descurcat așa de bine în ceea ce privește reproducerea culorilor că mi-am propus să il folosesc și la Tizi.

Aparatul poate utiliza toată suprafața senzorului, 1,2x sau 1,5x având posibilitatea de a ajusta în felul acesta profunzimea de câmp dar și de a alege un alt unghi de cuprindere în cazul în care se dorește acest lucru. Eu am ales formatul DX (1,5x) pentru că e cel mai apropiat de fotograma filmului de 35mm și pentu că profunzimea e destul de controlabilă. E mult mai dificil să ții personajele în șarf la un senzor de 24x36mm când filmezi din mână și când totul se mișcă, dar dacă ai nevoie de profunzime mică, mai ai oricând încă două “trepte” prin care poți ajusta acest lucru.

Aparatul poate afișa imaginea pe un monitor extern în același timp cu monitorul său și există și posibilitatea de a alege ce anume să fie afișat pe ecranul extern peste imaginea propriu-zisă (histograme, o bulă de nivel sau parametrii cu care filmezi) sau nimic, așa cum am facut în momentul în care am filmat pentru a nu-l distrage pe Mircea cu niște cifre pe ecran. Plănuiam să folosesc aparatul împreună cu un recorder extern ce poate valorifica semnaulul necomprimat al aparatului numai că în preziua începerii filmării am aflat că nu mai e posibil acest lucru și n-am avut de ales așa că am înregistrat numai pe card, ceea c însemnă un semnal 4:2:0 comprimat în grupuri de imagini cu codecul H.264.. Nu tomcmai ceea ce îmi doream, dar singura opțiune. Pot spune însă că am fost surprins de cât de bine se ține semnalul chiar și așa.

Tocmai din această cauză am făcut un profil special pentru această situație și am încercat să fac cam toate monificările în cameră și să nu mă bazez pe post-procesare mai deloc. O să mai facem mici corecții de sharpening și de contrast, dar altfel materialul e cam așa cum am vrut din lumină. Mi-e teamă că un semnal “sărac” în informație pe culoare se va descompune atunci când vom încerca să mai facem ajustări  din acest motiv am încercat să limitez intervențiile ulterioare asupra materialului.

Mircea (în planul al doilea) a vrut să fie el operatorul camerei pentru a putea șunta erorile de comunicare și de înțelegere.

Regizorul răpus de situație își îndreaptă coloana. Un exemplu de urmat.

Și machiajul a fost avantajat de cât de bine sunt reproduse tonurile și culorile de acest aparat, n-am avut nici un fel de problemă în acest sens, evident și pentru că Ana și-a făcut treaba cu mult devotament.

Am încercat să redau cât mai mult posibil realismul luminii dintr-o bucătărie de apartament  de bloc comunist și în același timp să împac și reflexiile din geam și latitudinea aparatului care nu e diferită de ceea ce știm despre digitale.

Tot ce am putut face a fost să aleg becurile să fie la temperatura de culoare pe care o voroiam (3095K în bucărărie) și să rețin acolo unde nu vroiam lumină. Așadar, în bucătărie numai filtre și negri.

…la fel și în hol, numai că aici avem 2900K.

Dl. Marinică (asistentul de cameră) se minunează și el de dimensiunile acestui “aparat de filmat”

Tot  filmul am tras cu același obiectiv, 35mm, același format DX, aceeași sensibilitate ISO 800 (mai puțin ultimele 2 duble ale uni cadru unde depindeam de lumina soarelui care răsărea și unde am scăzut această sensibilitate la ISO 640) și cam tot timpul între f2.8 – f2.8+2/3. Aparatul recunoaște obiectivele cu CPU dar permite folosirea obiectivelor complet mecanice, pentru acest lucru există în meniu opțiunea de a memora parametrii mai multor obiective de acest fel.

După mai multe nopți de filmare, Mircea și-a câștigat mai mulți adepți.

Sound corner.

Aș spune că marele avantaj al acestui aparat este fidelitatea reproducerii culorilor care este foarte filmică și apoi faptul că ai la dispoziție un semnal necomprimat. Sunt apoi foarte multe îmbunătățiri și remedieri ale unor problmeme existente la toate aparatele de genul acesta, categoric e un pas înainte. Aș menționa numai câteva: rolling shutter-ul care e mai  puțin prezent (dar e), un intervalometru integrat in setările aparatului, două butoane programabile cu care se poate închide și deschide diafragma chiar în timpul filmării, conexiuni de intrare și ieșire pt sunet (jack 3,5mm- am fost cu toții șocați de cât de bun este microfonul intern al aparatului, Mircea chiar s-a apucat de montat și a ales dublele cu acest sunet ca bandă ghid).

Dacă e să vorbim de ce n-ar fi tocmai în regulă cu aparatul, atunci eu aș pune pe primul loc faptul că nu poți controla flicker-ul decât prin selectarea frecvenței caracteristice a zonei de pe glob (50 sau 60Hz, sau auto) și să te rogi ca frecvența curentului electric chiar să fie aceeași, căci mi s-a întâmplat să nu fie și n-am avut ce să fac. Apoi zgomotul. Am avut multe discuții pro și contra pe tema asta. Într-adevăr imaginea lui e un pic mai zgomotoasă decât mă așteptam la această sensibilitate (ISO 800), dar nu mi se pare că ar fi rău. Are avantajul de a fi un zgomot foarte filmic (n-am încercat mai sus de 800) așa că a fost cam ceea ce ne doream. Și Mircea spune același lucru, deci nouă chiar ne-a folosit aparatul ăsta. La capitolul moire și rolling shutter iar am avut discuții mari cu prietenii. Eu n-am avut asemenea probleme. E drept că nici prea multe situații care să genereze asemenea probleme n-au existat. La capitolul moire, am avut totuși o situație în care într-un târziu și-a făcut apariția (cadrul din baie), dar să ținem cont și de faptul că noi am folosit modelul D800E.

O să aduc mai multe detalii pe măsură ce producția evoluează și ne apropiem de final cut.

Mulțumiri Ioanei pentru fotografii.

Nikon D800

Bun, deci un alt Nikon care se anunţă la fel de bun în a filma precum D4, dar la jumătate de preţ. Deja mă gândesc să economisesc nişte bani.
Nici nu mai comentez caracteristicile aparatului, toată lumea e cu ochii pe el şi deja ştim ce poate din ceea ce anunţă Nikon. Dar ce salt avem în ceea ce reprezintă rezoluţia acestui senzor ! Şi mă întreb ce efec ar putea avea asupra imaginii. Ştim cu toţii ce efecte neplăcute are aceast line skipping pentru ceea ce există până acum pe piaţă. Dar să faci din full sensor de 36,3Mpx HD ? Ar putea fi o problemă mai mare ? …sau nu ?

După cum arată materialul filmat cu el, pare că prolemele de genul ăsta sunt de domeniul trecutului.

Dacă aş fi văzut making-of-ul mai întâi m-ar fi luat durerea de cap. Mi se pare incredibil de bine cum arată imaginea pentu un aparat foto montat pe o motocicletă. Vibraţiile transmise aparatului aproape că nu se simt în imagine.

Şi pe urmă lipsa asta de lumină adăugată e destul de bine suplinită de latitudinea aparatului. E drept că au şi ales nişte locuri nu doar ofertante pentru povestea filmului,  dar şi lumina existentă e destul de generoasă în termeni de contrast. Dacă mă uit cu atenţie la primul cadru din film, deasupra străzii unde nu există lumini în apartamentele din acea clădire, nu sunt detalii de nici un fel (cel puţin nu pe monitorul meu). La fel şi în al doilea cadru, pe clădirea cea mai din dreapta cadrului, cea mai depărtată de lumina străzii. Dar până la urmă e mai simplu (şi mult mai ieftin) să alegi un loc care iţi convine, decât să faci eclerajul într-un asemenea spaţiu imens. Chiar îmi amintesc un cadru din ultimul Sherlock Holmes al lui Guy Ritchie (sper că e ultimul) unde un tren străbate un peisaj superb, noaptea. Şi pentru că era imposibil de pus lumina pe o asemenea suprafaţă, au apelat la celebra noapte americană. Numai că ajutată de modernul calculator, arată mult mai credibil decât în vechile western-uri. Spun asta pentru că un prieten îmi zicea zilele trecute “şi dacă filmezi la lumina existentă creativitatea ta unde e ?”. Exemplul de faţă e unul extrem, unde chiar s-a urmărit a demonstra caracteristicile acestui aparat, dar de obicei nu laşi lucrurile aşa cum s-au nimerit. Eu cred că însuşi căutatul şi alesul acelui loc ce se potriveşte cu ceea ce  e necesar filmului fac parte tot din creativitate. Şi dacă salvează şi bani, atunci producţia sigur e mai fericită.

Acestea fiind spuse, abia aştept să pun mâna pe unul şi poate Nikon ridică ştacheta şi cu un succesor al lui D7000. Ceva asemănător. Şi pe urmă să vedem cum evoluează competiţia cu ceilalţi producători.

Voigtlander Ultron și Skopar

Când m-am trezit cu aceste obiective în mână am crezut că visez. Mi se pare incredibil că încă mai există așa ceva într-o lume în care 90% din obiective sunt  autofocus. Aș putea fi și un pic nostalgic având în vedere că primele obiective pe care le-am atins aveau asemenea construcție și că le-am folosit ceva vreme până am pus mâna pe primul auto focus, dar nu sunt. Sunt destul de echidistant și îmi dau seama că într-o lume în care totul a fost împins la extrem, nu mai avem timp să simțim prea mult, trebuie să facem treaba repede și bine. Cum ar fi un jurnalist care face fotografii cu un asemenea obiectiv ?

În fine, e o părere personală, cred că o fotografie trebuie să includă atenția,  sensibilitatea, părerea și intenția celui care privește prin vizor; asta se simte când privești imaginea. Dacă te uiți la bokeh, înseamnă că fotografia e zero. Ca și la film: dacă se discută despre imagine și nu despre film, atunci filmul e cu siguranță unul prost.

Am primit obiectivele prin amabilitatea F64 (trebuie să mulțumesc Andrei Lazăr lui Rafi) pentru a le folosi la filmarea unui scurt-metraj, nu pentru fotografii. Am reușit să fac un test ca să îmi dau seama cam pe unde se situează ca definiție și sunt impresionat. Dar să vedem cum arată și ce poate fiecare.

Am folosit un adaptor de montură de la baioneta Nikon F la montura de Micro Four Thirds construit tot de Voigtlander.

E construit foart bine, multe lucruri nu sunt de spus, prețul pare un pic cam mare, dar nu e. Stii că plătești un adaptor nu doar bine finisat ci unul care îți oferă precizie și certitudinea că nu vei avea probleme. Cred că sunt câteva atribute care merită menționate: robust, finuț, bine construit și fiabil.

Să nu uităm că Voigtlander este pionierul obiectivelor din toate timpurile. Chiar dacă istoria mărcii și-a schimbat direcția de câteva ori de-a lungul timpului,  în continuare obiectivele făcute sub acest nume sunt uimitoare.

În fine, construcția lor este de excepție, am în minte obiectivele Nikon AIS ca model de comparație când le descriu căci pe acestea le cunosc bine. Le-am folosit câțiva ani și încă mi se par foarte bune. Dar aș zice că Voigtlander e un pic mai atent la detalii și obiectivele par mai delicate în sensul că sunt construite mai finuț, mai atent la detalii și au dimensiuni un pic mai reduse.

Voigtlander Ultron 40mm f/2 SL II

Chiar dacă obiectivul permite punerea la punct de la 38 cm la infinit (destul de generos pentru un asemenea abiectiv), există inclusă în preț și o lentilă proxar care permite obținerea de imagini cu un raport de mărire de 1:4. De asemenea, inelul de metal care permite atașarea acestei lentile, funcționează ca un parasolar.

Cu roșu este un focus assist oferit de cameră pentru a putea monitoriza planul de șarf. Nu aș judeca definiția obiectivului după această imagine, dar e intersant cum chiar la prima vedere e o diferență de rezoluție.

Voigtlander Color Skopar 20mm f/3.5 SL II

La fel de bine construit, obiectivul pare un pic mai soft, dar era și normal. Așa cum normale sunt și deformările caracteristice unui obiectiv cu o asemenea distanță focală. Ar fi fost un avantaj o construcție cu o diafragmă mai deschisă.

E aici o comparație a celor două obiective:

Poate că tot dimensiunile ar reprezenta și o mică problemă, pentru mine cel puțin. Mi se pare un pic cam incomod la capitotul schimbat obiective faptul că nu prea ai de unde să le prinzi când vrei să le dai jos, sau dimpotrivă, când vrei să le montezi. Între inelul de șarf și cel de ajustare a diafragmei este așa de mic locul de unde trebuie să rotești obiectibul în montură încât e aproape inposibil să nu rotești și de unul dintre acest inele. Dar dacă aș avea acest Ultron pe aparat, nu cred că l-aș da jos de prea multe ori. Mi se pare foarte bine lucrat, aș zice mai bine decât tot ce am întâlnit până acum la acest preț și pe această focală.  Skopar-ul însă nu e la fel de genial, dar comparat cu obiective asemănătoare produse de alte companii, nu are nici el o concurență prea mare.

Aici e un test de latitudine filmat pentru a vedea cum răspunde diferite setări ale gammei la care am folosit acest Voigtlander Ulton:

Nikon D4

Se pare că destul de curând vom putea filma cu primul aparat foto care ar îndeplini condițiile cerute de broadcasting. Aparatul este concurent direct cu Canon 1D-X, dar față de acesta, Nikon anunță că D4 are o conexiune HDMI pe care semnalul ar fi necomprimat. Cât de necomprimat, n-am reușit sa aflu, dar  cu siguranță vom ști asta curând. Se pare că Nikon vrea să fie din nou primul care face pasul spre mai mult. Vă amintiți că Nikon a fost primul care a introdus posibilitatea de a înregistra imagini video pe aparatele dSLR prin modelul de 1000 de euro  D90 ? Abia aștept să văd noul D4. Sincer, mă bucur că Nikon pune din nou picioru în prag și eliberează piața acestor aparate de stigmatul compresiei interne, dar nu vreu să mă bucur înainte de a vedea dacă putem face film cu un aparat de 6000S. Aparatul oferă posibilitatea de a folosi toată suprafața senzorului, formatul DX dacă aveți obiective pentru acest format sau o a treia variantă de crop a centrului imaginii (2,7 crop factor).

Sunt disponibile viteze de 30, 25 și 24 fps pentru 1080p și 60, 50, 30, 25 și 24 fps pentru 720p. Intern, aparatul înregistrează comprimat cu H264, dar ai șansa să fructifici semnalul necomprimat cu un recorder extern. Nikon a ascultat cu atenție și rugămințile celor care utilizează sunetul sincron și a adăugat două mufe, una de intrare și cealaltă de ieșire pentru sunet. Așa că acum poți monitoriza sunetul direct din aparat. Există chiar un buton dedicat pentru înregistrare  lângă cel al declanșatorului. Și durata maximă permisă de un singur cadru a fost extinsă la 29 min și 59 sec. De asemenea, Nikon anuntă că și celelalte probleme, moire și rolling shutter au fost și ele rezolvate.

Dacă în SUA are prețul de 6000$, în Romania va putea fi achiziționat cu 25000 lei. Să-l vedem. Sper să ajungă și la noi curând.

Bun, am mai dat peste un clip care spune mai multe despre ce mă interesa, se pare că semnalul necomprimat de pe mufa de HDMI este de 8 bit pe canal 4:2:2 ceea ce e un progres enorm față de ceea ce ofereau până acum dSLR-urile ! Să vedem dacă nu cumva apara Canon la o lună mai târziu cu un aparat care oferă 10 bit 4:2:2 un compressed.