Sony a9 – un aparat aproape perfect

Eram curios să văd ce însemnă noul senzor din Sony a9 și am îndrăznit să-l cer pentru niște teste. Am avut timp să mă joc cu el câteva zile și chiar l-am luat la o filmare serioasă cu client și actori,  pe post de camera B, ca să pot aduce apoi materialul la etalonaj pentru a-l chinui serios.

Aparatul e frumos, așa cum toate din seria a7 sunt și la fel de bine construit, la fel de ergonomic, de ușor, de silențios, cu un aer retro, dar cu comenzi moderne. Are aceleași dimensiuni ca a7, dar butoanele și porturile sunt un pic schimbate.

Sony-Alpha-A9-vs-Sony-Alpha-7R-II-top-view-size-comparisonSony-A9-Vs-A7rII-connectorsSony-a9-vs-Sony-a7R-III-back19695-sony-a9-vs-a7rii-vs-a7sii

Nu vreau să intru în prea multe detalii tehnice de data asta, sunt mulți parametri care s-au schimbat și mulți cu care Sony ne-a obișnuit deja, dar pe care le găsiți în prezentarea făcută de Sony. Eu aș vorbi mai mult despre lucrurile care m-au impresionat, dar și despre cele care au nevoie de atenție. De la mic la mare:

Bateria

IMG_7868

În sfârșit, Sony a9 are o baterie care nu-ți mai dă emoții. Am avut aparatul cu mine 5 zile într-o călătorie prin Țările Baltice și, cu două baterii, plecam de la hotel dimineața și mă întorceam seara, fără să-mi fac griji că trebuie să încarc. Aveam destul curent să-mi permit să filmez fără să fac economie, și în plus, la fel ca la seria a7, aș fi putut alimenta aparatul de la un power bank extern cu un cablu micro USB în caz de urgență.

Autofocusul

Aici e mult de vorbit. Pe scurt, are un defect: încă nu reușește să-mi citească gândurile, dar uneori chiar aveam senzația că știe unde mă uit și ce anume aș vrea să fie in focus. E,  într-adevăr rapid. Ba chiar e așa de rapid încât, pentru filmare, a fost nevoie să-l setez, din meniu, să fie mai lent ca să pară mai apropiat de ceea ce face un șarfeur la filmare. Sigur că pentru fotografiat cele 693 de puncte de focalizare sunt o minune și nu am vrut să le limitez performanțele în niciun fel. Este extrem de rapid, poate face un auto face tracking și chiar eye tracking impresionant, rapid și continuu. Chiar mă amuzam, în ziua în care l-am folosit la filmare unui filmuleț, spunându-i șarfeur-ului că are, în sfârșit, concurență serioasă.

Vizorul

Da. Vizorul e perfect! Nu știu cum au reușit să-l facă, dar un asemenea vizor n-am mai întâlnit până acum. Aș zice că e peste vizorul de la o Arri Alexa ori de la un Red, desigur fără a compara însă ergonomia unui vizor de la un aparat de filmat precum cele amintite. Că are la bază un ecran miniaturizat OLED cu 3 686 000 pixeli și lentile tratate cu straturi anti reflex precum un obiectiv scump, nu înseamnă mare lucru până nu te uiți prin el. Marea surpriză a fost când am activat celebrul obturator electronic pentru a fi silențios (pentru cei care nu știu, aparatul ăsta e capabil să nu scoată niciun sunet dacă îl rogi frumos) și, pentru că nu are niciun fel de întrerupere a imaginii din vizor când fotografiezi, nu-mi dădeam seama dacă am declanșat sau nu.

Senzorul

De fapt, ăsta a fost motivul pentru care am vrut să-l încerc. Auzisem ceva despre acest senzor stratificat și nu-mi era clar ce anume înseamnă și ce beneficii are. M-am dus cu gândul la felul în care e structurată pelicula, dar nu e vorba despre asta. Este de fapt un senzor care are integrată o memorie și un circuit de mare viteză ce-i permit să…să fie rapid. Mai rapid decât orice alt aparat de pe planetă.  De fapt, această nouă arhitectură și un procesor și mai rapid ca până acum fac posibile toate aceste superlative: și vizor cu un refresh rate de 120fps și autofocus rapid, dar și o viteză record de 20fps când vine vorba de fotografiat sau timp de expunere de până la 1/32 000s. Nu e de neglijat nici sensibilitatea acestui mic „monstru”. Stă destul de bine și la capitolul ăsta, eu aș folosi fără frică sensibilități de până la  ISO 6400 și cu ceva gânduri la post producție (denoising) până la ISO 16 000. Mai departe, aș avea curaj numai dacă ar fi vorba de un documentar sau reportaj.

Pe lângă toate performanțele astea, redarea culorii este cea care mă bucură cel mai tare. Este un senzor ale cărui culori îmi plac mult. Felul în care e redată culoarea e, după cum a zis regizorul cu care am lucrat, „flatant”

Sony  a descoperit cum să fie mai rapid și nu a lăsta tehnologia asta numai pentru seria alpha, ci a introdus-o și pe cel mai nou aparat de filmat pentru cinema, Sony Venice ce a fost lansat și în România la sfârșitul anului trecut. E exact același principiu, dar, evident, la o altă scară. Eu cred chiar că vorbim de același senzor, deși am întrebat  reprezentantul Sony Cine Alta în Europa și mi-a infirmat teoria. Să zicem că nu e. Principiul e același. N-am reușit să le pun unul lângă altul, dar sunt sigur că o să am ocazia destul de curând.

Sigur că mai sunt multe de lăudat, precum stabilizarea senzorului sau noile obiective (am testat noile obiective seria G de 24-70mm f2.8 și 70-200mm f2.8), ecranul touch și rolling shutterul care e impresionant în fotografii (la filmare nu e mult ameliorat), dar e  și un inconvenient: nu există posibilitatea să filmezi cu un profil de culoare ce permite utilizarea gammei S-log 3. Nope! Pur și simplu, Sony n-a mai adăugat această opțiune. Nu-mi dau seama dacă e o consecință a acestui procesor sau e o intenție, dar dacă e o intenție, ar fi bine să lanseze un update cât mai curând. Pentru mine toate minunățiile de mai sus sunt aproape inutile fără această opțiune. Dacă vrei să treci prin colorizare și să ai 13-14 trepte de latitudine la dispoziție nu ai nicio opțiune și asta pe un aparat care costă aproape 5000 de euro.

Trebuie să recunosc și că noile fișiere foto raw sunt un progres, am fost uimit să văd câte detalii sunt în imaginile astea și mi se pare un aparat foto foarte bun, deși am folosit opțiunea asta mai mult ca să mă joc cu el eu ne mai făcând neapărat fotografii în ritmul unui profesionist.

În concluzie, aș putea filma cu el fără nicio rezervă chiar cu scopul de a pune imaginile pe un ecran mare și sunt sigur că la un moment dat o să înlocuiesc vechiul meu Sony cu el. Aștept cu nerăbdare să primească un update cu S-log 3 și abia atunci o să-l pot pune la încercări mai serioase.

Advertisements

HDD Samsung?

image

Samsung face hard disk-uri? Nu. Doar le pune această etichetă, se pare că imaginea Samsung vinde destul de bine. Seria asta  Samsung D3 Station pare să fie Seagate de fapt, fără ca Samsung să vrea să ascungă asta. Știm cu toții că pe piața e dominată de  Western Digital și Segate. Și când cumpărați vreun HDD pe care scrie altceva sunt șanse mari să cumpărați de fapt același lucru doar cu altă etichetă.

În fine, vine formatat NTFS, are niște progrămele și aplicații pentru back-up ori pentru criptarea materialului stocat astfel încât să-i asigure intimitatea. I-am dat erase instant și l-am convertit in Mac OS Journaled, împărțindu-l în același timp în două: O parte va funcționa ca Time Machine pt computerul meu, iar cealaltă o să mai găzduiască niște materiale din când în când.

image

image

Încă de pe ambalaj avem enunțată prezența companiei Seagate în această cutie.
imageimageimage

Are o formă drăguță, e USB 3, rapid, mare, relativ decent la preț, să vedem cât ține.imageimage

Pe carcasa interioară chiar scrie că produsul e făcut de Seagate. imageimage

În cutie sunt toate tipurile de adaptoare pentru priză posibile, iar transformatorul este capabil să gestioneze tensiuni de la 100V la 240V ceea ce îl face potrivit oriunde în lume, deci n-ar mai fi o problemă să-l iau cu mine peste graniță.

imageimage imageimage

Comparativ cu mult prea folositul meu WD e mai mic deși la interior e mai mare.








Nu ai o lavalieră wireless, mai ai răbdare!

Rode intră în cursa microfoanelor ieftine și la capitolul lavaliere wireless. Dacă n-ai încă o lavalieră wireless și te uiți după una, Rode anunță că la jumătatea lunii martie din 2015 începe livrările la una dintre cele mai ieftine astfel de lavaliere de pe piață: RodeLink.

Țintind direct către independenții din lumea creatorilor de conținut video, australienii au regândit lavaliera după trendul „smart” al accesoriilor prezente prin buzunarele noastre astăzi, folosind experiența rețelelor wi-fi și putând fi updatată cu ajutorul computerului pe viitor. RodeLink folosește simultan două canale pe frecvențele de 2.4GHz (specifice rețelelor wi-fi) pentru a asigura transmiterea semnalului fără riscuri până la 100m distanță. Capabilă să gestioneze frecvențe între 35Hz și 22kHz, în varianta kitului standard, vine cu un microfon omnidirecțional ce poate capta sunete cu frecvențe între 60Hz și 18kHz la o impedanță de 3000Ω

Nu de neglijat este prețul la care este ea anuțată, pe piața americană fiind deja disponibilă pentru precomenzi la 399$, la noi probabil fiind pe undeva pe la 400€, de văzut când.

Cum să ai wi-fi rapid și la hotelurile din afara țării

IMG_1109

Ne-am obișnuit să avem internet rapid, că na, în România avem și noi ceva „foarte bun”: viteza conexiunii la internet. E una dintre puținele lucruri care pe care occidentalii nu le au. Când ieși din țară și ajungi în cam orice hotel din Europa, surpriză: wi-fi-ul ori nu merge (când e gratis) ori costă cel puțin cât prânzul ca să poți acea o viteză decentă.

La foarte multe hoteluri primești cablu de internet și poți conecta computerul astfel încât să ai viteză bună. Dar dacă ai tabletă ce faci?

IMG_1104Am tot căutat să scap de problema asta și-am căutat cel mai mic router wireless posibil cu care să încerc să transform semnalul de internet din rețeaua fixă a hotelului în rețea wi-fi.

Am găsit această chinezărie LB-Link BL-MP01 3 în 1 care costă 39 de lei și care m-a scos din câteva încurcături.

E simplu: are la un capăt o mufă în care introduci cablul de internet (inclus) ce face legătura cu rețeaua hotelului și la celălat capăt o mufă miniUSB pe unde se poate alimenta de la un charger USB (eu îl folosesc pe cel al telefonului, nu este unul inclus în pachet).

Nu eram foarte mulțumit de el pentru că din când în când (o dată pe zi sau uneori la două zile) se mai blochează și trebuia restartat. Nu e grav, mai ales pentru 39 de lei sau dimensiunea asta incredibilă. Nu e niciunul așa de mic pe piață.

IMG_1105

IMG_1106

Și pentru că am fost mai pretențios am mai căutat și-am mai experimentat un alt router wireless, unul mai reliable: Tenda A5. Costă mai mult, 69 de lei, e mai mare, dar e mult mai stabil. N-are nicio problemă, nu s-a blocat niciodată și are și o interfață mult mai intuitivă. Tocmai de aceea l-am lăsat la ai mei acasă și am zis că-mi iau altul.

N-am mai găsit modelul ăsta și am luat un Tenda A6 care e diferit în sensul că are nevoie de alimentare cu cablu USB la miniUSB.

image

image

image

Sunt foarte mulțumit de el, are o viteză foarte bună, e constant, și foarte robust. Am avut așa o mică problemă cu el că seamănă izbitor de mult cu celebrul router Apple AirPort Express și nici nu cred c-au vrut să ascundă intenția de a-l face să semene cu mult râvnitul apple. Până și cutia e la fel. Doar prețul e mai mic…de 6-7 ori.

1316012941-third-generation-airport-express-is-in-preparation-1

Lampa cu LED-uri devine obligatorie

IMG_2872

Imi plac luminile incandescente. Becurile clasice cu filament și, evident, proiectoarele de cinema care folosesc același principiu: filamentul incandescent. Îmi plac pentru că au o consistență a spectrului de lungimi de undă din lumina lor, dar nu poți folosi aceste surse în toate situațiile. Dacă ai nevoie de puteri mari, temperaturi de culoare mai mari sau de surse mai difuze, atunci obligatoriu ajungi în situația de a folosi alte surse sau măcar să amesteci diferite tipuri de surse.

Lampa cu LED-uri e din ce în ce mai prezentă, mai performantă și cu un CRI din ce în ce mai mare. M-am tot ferit de ele tocmai pentru că nu găseam una care să aibă acuratețe și să nu facă mai mult rău decât bine. Lămpile astea au tendința de a audce în spectrul luminii un vârf de verde (de cele mai multe ori) sau de magenta pe care nu-l vrei și nu doar că nu-l vrei, dar e foarte greu de corectat apoi. Mai ales dacă filmezi pe un aparat care comprimă foarte tare semnalul și aruncă din informația pe culoare. Dar na, au și avantaje: sunt mici, ușoare, fără fir, consumă puțin și generează intensități mari de lumină.

Am dat de această lampă, Pixel Sonnon DL-913 care pare să fie destul de aproape de exigențele mele. Evident că totul e raportat la categoria asta de preț, sunt lămpi cu LED care sunt mult mai precise în termeni de color rendering, dar ele sunt de 20-25 de ori mai scumpe ca aceasta, care costă aprox 100€.

Aș putea găsi și niște dezavantaje: are nevoie de mai mult de 7.2V tensiune și, prin urmare, trebuie alimentată cu două baterii tip Sony NP-F750Sony NP-F970 sau de capacități mai mici. În același timp, două baterii asigură o funcționare pentru o durată mai mare decât una singură. Se poate la fel de bine folosi, în caz de urgență, cu 8 baterii alcaline obișnuite R6 (AA), dar n-am avut încă ocazia să văd câtă autonomie oferă.

Inițial am crezut c-o să mă descurc mai greu cu ea în situații unde ai vrea să nu poți modifica temperatura de culoare între 3200K și 5500K, dar nu e așa. Introducând filtrul orange parțial, pot obține același efect pe care l-aș obține dacă aș avea un potențiometru cu care să setez temperatura de culoare. Dimpotrivă, am avantajul că atunci când am nevoie de lumina rece, pot folosi toate led-urile și in felul acesta intensitatea luminoasă crește față de situația când, cu filtrul orange în față, pierd 2/3 de diafragmă din intensitate.

Screen Shot 2015-01-26 at 15.54.24

În termeni de acuratețe, lampa are CRI 85, iar pe măsurate surpriza plăcută nu întrzîie să apară:

IMG_0059      IMG_0060

Pe daylight lampa are 5200K și foarte puțin verde. (+1 e cantitate neglijabilă chiar și pentru senzorii digitali foarte sensibili)

IMG_0062      IMG_0061

Cu filtrul CTO în față temperatura de culoare este de 3120K, dar mai mult verde. (+3 se poate corecta cu un filtru 1/4 minus green)

Dar ce conține pachetul:

IMG_2862

IMG_2864

IMG_2870

În pachet e inclus și un filtru difuzor, care mărește unghiul de acoperire al lămpii, dar m-aș fi bucurat mai tare dacă ar fi fost și mai dens astfel încât să nu simt fiecare led ca o sursă punctiformă individuală. Am rezolvat asta lipind pe exteriorul lămpii un filtru de difuzie 216.

IMG_2868

IMG_2890

IMG_2876

IMG_2879

IMG_2883

IMG_2896

Lampa știe să facă mult mai multe decât am eu nevoie la momentul ăsta, adică se poate declanșa prin intermediul unui transmitter făcut tot de Pixel Sonnon pentru funcția de blitz (se poate și cu tradiționalul cablu pc sync). De asemenea, dacă sunt mai multe lămpi la fel, ele se pot grupa și controla intensitatea lor wireless. N-am încă două astfel de lămpi ca să mă pot juca cu ele, dar o să-mi mai iau una și o să completez reviewul.IMG_2900

IMG_2892În pachet mai e și un adaptor pentru hotshoe astfel încât lampa se poate fixa și pe cameră, deși, cu doi acumulatori, pare destul de grea și debalansează aparatul.âExistă și un set de voleuri opțional, dar văd că nu sunt pe stoc deocamdată.

Sony a5100 la un preț imbatabil – azi și mâine

Screen Shot 2014-10-16 at 15.48.05

 

Mă tot uitam după aparatul ăsta ca după o cameră mică dar versatilă pentru a putea filma un documentar unde am nevoie să fiu cât mai discret posibil. Și dau azi  peste o reducere pe care mi-e greu s-o refuz. …și s-o împart.

Și mai e o reducere de sezon incredibilă. 118 lei pt 64BG?

 

lexar

 

Ieri am rămas fără baterie. De două ori.

IMG_0259

Ieri am trăit una dintre cele mai plictisitoare zile de filmare. Adică nimic nu mergea și-am așteptat foarte mult. Foarte mult! Și pentru că n-aveam la mine altceva care să mă țină ocupat în afară de telefon, am deschis netul. Cu 3G-ul pornit știm cu toții că energia bateriei scade vâzând cu ochii, iar dacă ești utilizator de iPhone sigur ai măcar un încărcător cu tine, dacă nu cumva și o baterie externă. Pentru că eu mă mai nimeresc și prin locuri pe unde încărcătorul nu m-ar ajuta, am o baterie de 12 000mAh.

IMG_1845

Cam grea când merg mai mult cu rucsacul în spate, dar bună când te plictisești. Cum ieri m-am plictisit rău, am terminat-o și pe asta. Și-am ajuns la back-upul back-upului. Da, am și așa ceva. În mod normal nu sunt așa de disperat (numai cu hardurile folosesc mai mult de un back-up), dar această baterie Sony am primit-o cadou și n-apucasem încă s-o folosesc.

IMG_0261

IMG_0265

IMG_0254IMG_0255IMG_0256Am cuplat telefonul (cablul meu, inclus e doar cel din imagini) și chiar atunci am reușit în sfârșit să filmăm. După 20-25 de minute, când terminasem, surpriză: telefonul meu arăta că bateria ajunsese de la 17% la 70%. Nu înțelegeam, cum așa repede? Mai am o baterie similară, dar nu încarcă la fel de rapid.

 Bateria externă n-a mai avut prea multă energie în ea, l-am mai butonat eu câteva minute și s-a descărcat complet, dar e de înțeles, iși dăduse toată energia (1400mAh) telefonului. Și iPhonu-ul are o baterie cam tot așa de mare, dar lucrurile nu funcționează după regulile lichidelor: nu e ca și cum ai turna 1400 de ml dintr-o sticlă în alta, o bună parte din energie se pierde, în cazul unui asemenea transfer, prin căldură. Bateria externă era foarte caldă (cred că avea cam 40 C), și telefonul era și el mai cald ca de obiecei.

Așadar, acest acumulator, nu are el o capacitate foarte mare, dar telefonul s-a încărcat mult mai repede și Sony zice și că garantează 1000 de asemenea cicluri de încărcare-descărcare. Dacă aveți nevoie de capacități mai mari de 1400mAh există și variante mai generoase din aceeași serie Sony, dar și mai scumpe:

2000 mAh

2000mah

2800 mAh

2800mah

5000 mAh

5000mah

7000 mAh7000mah

Sony a7s. Mezinul modest al cinemaului.

Featured

 

Am avut ocazia zilele trecute să mă joc cu un Sony a7s. Din păcate n-am avut prea mult timp de joacă pentru că l-am primit tocmai înainte să plec la o filmare. Și fiindcă e mic, l-am luat cu mine. N-aș fi putut să ratez ocazia după ce, citind despre el, mi-am pus multe speranțe în calitățlle lui video.

Impresionant. Nu numai că arată foarte bine, e ușor și la modă cu aspectul lui retro, dar senzorul e o adevărată bijuterie. Sony a decis să pună în acest aparat multe ingrediente care fac din el un adevărat aparat de filmat. (zvonurile spun c-ar fi un senzor prezent pe camerele foarte scumpe din seria CinaAlta)

IMG_1032

IMG_0998

IMG_1001

Pentru mine sunt două lucruri care nu pot fi egalate de niciun astfel de aparat (până acum):

Latitudinea. Da. Sony e unul dintre cei mai mari și cei mai buni producători de senzori și asta se vede la acest aparat. Pe lângă reproducerea culorilor, care pentru mine e foarte importantă, aparatul dispune de acea gamă S-log2 pe care o aveau până acum numai camerele scumpe ale aceluiași producător, începând de la Sony F3 în sus, camere cu prețuri ce încep de la 15 000€. S-log2 mărește această latitudine până la 15.3 trepte (așa scrie producătorul pe pagina produsului). Cele mai scumpe camere ajung pe la 14-16 trepte de latitudine cu greu, iar DSLR-urile se învârt pe la 10-12 trepte. Un exemplu de imagine în care latitudinea iși spune cuvântul:

 

No artifacts. Știu că l-am avut numai câteva zile în teste și că s-ar putea să fie totuși unele situații în care să mă lovesc de moire, dar în cele 2,5 ore de material înregistrat cu acest aparat, n-am o singură secundă de moire sau aliasing ceea ce mi se pare incredibil.

Nu știu dacă „responsabil” e numai senzorul sau dacă și codecul pe care aparatul îl folosește ajută. Deși aparatul e capabil să înregistreze în clasicul codec H.264 la bitrate obișnuit (max 28Mbps), eu am insistat mai mult pe noul codec XAVCS care stochează informația cu un bitrate de 50Mbps. Pentru asta am fost nevoit să fac un upgrade la un card SDXC fără de care aparatul nu înregistrează cu acest codec (doar AVCHD și evident, fotografiile). Niciunul din cardurile mele SD nu m-au ajutat. Dar am găsit acest Verbatim destul de ieftin și perfect pentru acest aparat.

IMG_1043

Pe scurt, aceste două mari calități, fac ca acest aparat să fie în altă categorie. Imaginea e atat de definită încât n-ai zice că a fost filmată cu un aparat foto. Eu am primit un obiectiv de kit 28-70mm cu o deschidere a diafragmei variabile între 3.5-5.6, nu prea generoasă. Partea interesantă e că pentru prima dată asta n-a fost un impediment. Ba chiar am găsit lucruri incredibile la obiectivul ăsta: are un stabilizator optic foarte bun.

IMG_0993

Faptul că el nu e prea luminos e compensat de sensibilitatea incredibilă a acestui aparat. Știu că toată lumea urmărește acest aparat pentru această calitate, dar eu n-aș pune-o prima pe lista lucrurilor impresionante. După mine, mai sus de 64.000 ISO nu poți folosi materialul fără să-l treci printr-un denoise în post, dar oricum e impresionant și așa. Cine și-ar fi imaginat asta acum 5 ani? Cu siguranță producătorii de peliculă plâng.

Pe urmă am mai fost lucruri de care am fost impresionat plăcut la acest aparat precum funcții ce nu erau posibile până acum pe un aparat foto ca silent shutter, o opțiune ce permite fotografierea fără ca shutterul să facă vreun sunet. Apoi faptul că poți opta intre a folosi întreaga suprafață a senzorului (care e full photo frame) sau numai centrul APS-C size în cazul în care obiectivul nu este destinat folosirii cu un senzor full frame.

Construcția lui nu e deloc de neglijat. Aparatul îți dă o senzație de robustețe cu toate că el este destul de ușor și aparoape că nu-l simți atârnat de gât. Deși Sony spune că e izolat bine împrotriva umidității și a prafului n-am avut curaj să-l scor în ploaie prea mult deși în Polonia ploaia era prezentă constant.

Shutterul electronic nu prea mi-a dat probleme de flicker. Folosit la 1/50 n-am găsit nicio lumină în cadru care să genereze vreo sincopă de sincronizare și să am flicker. Dacă în schimb valoarea lui crește, atunci acest lucru se întâmplă (eu am pățit asta doar la becurile economice cu descărcări în gaze de tipul celor cu neon).

Comanda mecanică de compensare a expunerii e absolut genială, mai ales că aparatul expune automat foarte precis.

Vizorul electronic este un plus față de DSLR-uri când vine vorba de filmat (deși cred că un eyepiece mai ergonomic în jurul ochiului ar ajuta, m-am tot confruntat cu lumina parazită în vizor), dar când vine vorba de fotografiat, mi-a luat ceva să mă obișnuiesc cu el, și-aș putea spune că mi-a plăcut mai mult să folosesc ecranul LCD pentru fotografiat, cu toate că atunci când e prea multă lumină afară ai vrea să folosești vizorul.

Cam așa se vede prin vizor, evident se  pot scoate multe din informațiile afișate.

IMG_1054

Conexiunii wifi si aplicatii ce pot fi instalate? Da. Avem. Ceva nou pentru mine, nu sunt chiar unul dintre cei care folosesc rețelele de socializare, dar am fost curios și-am instalat unele aplicații. Poți încărca fotografiile direct pe paginile de socializare sau poți controla aparatul cu ajutorul unui smartphone.

IMG_1083

IMG_1084

 Dar să trecem și la parțile care mai au nevoie de atenție, căci, da, există și așa ceva. 

Cel mai dureros pentru mine a fost timpul care îi este necesar pentru a ieși din modul stand-by. Aș zice că e undeva peste o secundă. Se simte destul de lung.

Apoi, n-am reușit să setez aparatul să filmeze cu 24fps. În manual scrie că acest lucru este posibil numai pentru aparatele compatibile cu modul 1080 60i. Adică pentru cele destinate pieței americane, nu?

Screen Shot 2014-09-02 at 08.49.13

Modelul pe care l-am primit eu nici n-avea pe el vreo indicație mai precisă despre acest parametru poate tocmai pentru că el nu este destinat vânzării, cel puțin nu în Romania.

IMG_1003

O altă întrebare mai degrabă ar fi de ce nu poti seta o sensibilitate mai mică de ISO 3200 când folosești gamma S-log2? Poate că e din cauză că aceasta e sensibilitatea nativă a senzorului și la această setare se poate obține latitudinea maximă. Dar aș fi preferat să folosesc un ISO mai mic, uneori nu reușeam să țin diafragma deschisă nici măcar mai mult de f8.0. Cred că ai nevoie de un sent de ND-uri serioase ca să-l aduci la o diafragmă rezonabilă f2.8-4.0 (nici asta nu mi-aș fi putut imagina).

Compensarea expunerii în modul video nu se poate face decât +-2 trepte, deși comanda mecanică permite +-3 trepte, iar în modul fotografie, chiar se poate asta. Rotița asta mecanică mi s-a părut foarte utilă, cred c-am folosit-o mai mult decât pe orice altă comandă.

IMG_1035

Bateria este foarte mică, prin urmare nici nu poate să țină prea mult. În modul de filmare nu ține mai mult de o oră de filmare continuu. Dar știm asta, suntem obișnuiți de la orice DSLR și două baterii sunt obligatorii căci una se încarcă cam în 3 ore. Bateria se poate încărca și în aparat prin mufa de microUSB, dar numai dacă aparatul este oprit. Dacă e pornit, intră în modul de transfer de date prin USB și nu se încarcă. (pachetul vine standard cu un încărcător extern). Există însă opțiunea unei dummy battery ce poate fi achiziționată separat și este prevăzut și un loc prin care cablul să iasă nestânjenit.

IMG_1017

Pe urmă, legat de ergonomie, cu care m-am obișnuit repede, am o problemă cu rotița care ajustează sensibilitatea. Am atins-o accidental de multe ori și am schimbat astfel setarea sensibilității fără să vreau. Poate un buton de „lock” lângă ea ar ajuta.

IMG_1019

Pe lângă toate astea, să nu uităm că el este un aparat foto. Unul cu senzorul de mărimea filmului foto de 35mm cu care am tot făcut fotografii până să apară digitalul ăsta în peisaj (unii n-au apucat plăcerea asta). Și e un aparat foto foarte bun. Am făcut câteva fotografii cu el deși, sincer, nu prea mă interesa funcția asta, vroiam să văd cât de bun este la capitolul video.

Fotografiile sunt extrase din imaginile Raw, dar diferența între cele procesate de aparat și stocate ca JPEG și cele prelucrate de mine nu e foarte mare.

ce card SD folosiți?

4 cards speed test

Folosesc în mod curent aceste carduri și am avut de curând curiozitatea să-mi verific suspiciunile. Tot descărcând materiale de pe ele mi-am format o opinie despre viteza lor și chiar aveam un clasament în minte, altul decât cel inscripționat pe etichetă. Am avut ieri curiozitatea să le și testez și iace ce-a ieșit:

Sandisk Ultra, ultimul card, cu care am să și încep, și care nu prea are ce să caute în categoria asta (în plus, este și destul de rușinos pentru Sandisk-scrie pe el 30MB/s):

sandisk 30

sandisk 30

Din păcate, la scriere, cardul nu sare de 11-12MB/sec. E bun pentru GoPro pentru că e destul de mare (de fapt nu ține bateria cât poate el stoca) și e ieftin: 139 lei pentru 32GB nu e rău. Timp să ai când descarci.

Sandisk Etreme e altă treabă. Sigur, la alt preț 199 lei. Diferența nu e foarte mare, dar merită. Pentru numai 60 de lei în plus, pot folosi cardul, cu ajutorul unui adaptor MxR, chiar pe un Sony  EX-1, care are nevoie de 35MB/s constant la scriere.

sandisk

sandisk45

Sony 94 MB/s e o surpriză plăcută. Cu doar 13 lei mai scump decât Sandisk Extreme viteza de citire e aproape dublă. La scriere, diferența  nu e la fel de mare, dar nici proporțională cu prețul nu e.

sony 95

sony 95

Lexar Professional 600x e chiar un chilipir. Pentru moment. E la F64 redus cu 54%: 249 lei de la 549 lei. Chiar un moment bun să-l cumperi. Vitezele vorbesc de la sine, iar la pretul ăsa chiar merită.

lexar 600

lexar600

Sper să vă ajute în luarea unei decizii privind raportul preț/viteză.