Nicio grijă pentru baterie

image

M-am ilizionat o perioada că am 12000 mAh în rucsac pentru momentele în care sunt departe de electricitate, până am descoperit această baterie.

Evident că am descoperit ce înseamnă 16 000 mAh când am comparat-o cu bateria mea, luată de pe net, și pe care scrie „12 000 mAh”. Eram destul de mulțumit de ea pentru că încărcam telefonul de 3 ori, dar nu tot ce e scris pe o chinezărie este și adevarat. Și această baterie este chinezească, (ce nu mai e chinezesc azi) dar e cu totul altceva. Se cheamă Xiaomi și e creația unui producător chinez de telefoane care se laudă că folosește aceleași celulele cu litiu ca și Samsung sau LG.

Arată bine, are o carcasă monobloc din aluminiu, e lucrată cu atenție, are o capacitate mare și avantajul că are un randament bun la transferul de energie. De fapt, cam asta e problema multor asemenea baterii (pe langă durata mică de viață): o parte semnificativă din energie se pierde fiind transformată în căldură.

Ar avea și dezavantajul că nu e chiar de transportat într-o poșetă, are 350g.

Există și o variantă mai mică, de 10 400mAh care are numai 250g și care este disponibilă și în culoarea roșie.

Are două porturi de USB, amândouă de 2.1A, iar încărcarea se face printr-o conexiune microUSB cu cablul inclus. Nu e însă inclus și un încărcător, dar cam toți avem pe acasă așa ceva. Eu am mai multe. Am incercat cu unul de 2.1A și în cazul ăsta are nevoie de 9 ore pentru  o încărcare completă. Cu unul de 1A dureaza enorm, l-am pus seara la încărcat și a doua zi dimineața era doar jumătate incărcat. Producătorul spune ca o astfel de încărcare ar dura cam 14,5 ore.

Mă folosesc de el cam 4-5 zile pentru încărcat telefonul (am un iPhone 4s), dar de multe ori l-am folosit și pentru a încărca GoPro-ul sau chiar pentru a-mi alimenta un router portabil.

L-am luat de la F64 redus și e un chilipir la 109 lei cât am dat pe el. Acum a revenit la prețul inițial (199 lei), dar și stocul e epuizat, semn că mulți se bucură acum de energie din belșug.

Îl puteți urmări prin setarea unei alerte pe email și când apare pe stoc veți fi înștiințați. La fel și pentru scăderea de preț, se poate seta o alertă.

image
image
imageimage
image
image
image
imageimage

Advertisements

HDD Samsung?

image

Samsung face hard disk-uri? Nu. Doar le pune această etichetă, se pare că imaginea Samsung vinde destul de bine. Seria asta  Samsung D3 Station pare să fie Seagate de fapt, fără ca Samsung să vrea să ascungă asta. Știm cu toții că pe piața e dominată de  Western Digital și Segate. Și când cumpărați vreun HDD pe care scrie altceva sunt șanse mari să cumpărați de fapt același lucru doar cu altă etichetă.

În fine, vine formatat NTFS, are niște progrămele și aplicații pentru back-up ori pentru criptarea materialului stocat astfel încât să-i asigure intimitatea. I-am dat erase instant și l-am convertit in Mac OS Journaled, împărțindu-l în același timp în două: O parte va funcționa ca Time Machine pt computerul meu, iar cealaltă o să mai găzduiască niște materiale din când în când.

image

image

Încă de pe ambalaj avem enunțată prezența companiei Seagate în această cutie.
imageimageimage

Are o formă drăguță, e USB 3, rapid, mare, relativ decent la preț, să vedem cât ține.imageimage

Pe carcasa interioară chiar scrie că produsul e făcut de Seagate. imageimage

În cutie sunt toate tipurile de adaptoare pentru priză posibile, iar transformatorul este capabil să gestioneze tensiuni de la 100V la 240V ceea ce îl face potrivit oriunde în lume, deci n-ar mai fi o problemă să-l iau cu mine peste graniță.

imageimage imageimage

Comparativ cu mult prea folositul meu WD e mai mic deși la interior e mai mare.








Ieri am rămas fără baterie. De două ori.

IMG_0259

Ieri am trăit una dintre cele mai plictisitoare zile de filmare. Adică nimic nu mergea și-am așteptat foarte mult. Foarte mult! Și pentru că n-aveam la mine altceva care să mă țină ocupat în afară de telefon, am deschis netul. Cu 3G-ul pornit știm cu toții că energia bateriei scade vâzând cu ochii, iar dacă ești utilizator de iPhone sigur ai măcar un încărcător cu tine, dacă nu cumva și o baterie externă. Pentru că eu mă mai nimeresc și prin locuri pe unde încărcătorul nu m-ar ajuta, am o baterie de 12 000mAh.

IMG_1845

Cam grea când merg mai mult cu rucsacul în spate, dar bună când te plictisești. Cum ieri m-am plictisit rău, am terminat-o și pe asta. Și-am ajuns la back-upul back-upului. Da, am și așa ceva. În mod normal nu sunt așa de disperat (numai cu hardurile folosesc mai mult de un back-up), dar această baterie Sony am primit-o cadou și n-apucasem încă s-o folosesc.

IMG_0261

IMG_0265

IMG_0254IMG_0255IMG_0256Am cuplat telefonul (cablul meu, inclus e doar cel din imagini) și chiar atunci am reușit în sfârșit să filmăm. După 20-25 de minute, când terminasem, surpriză: telefonul meu arăta că bateria ajunsese de la 17% la 70%. Nu înțelegeam, cum așa repede? Mai am o baterie similară, dar nu încarcă la fel de rapid.

 Bateria externă n-a mai avut prea multă energie în ea, l-am mai butonat eu câteva minute și s-a descărcat complet, dar e de înțeles, iși dăduse toată energia (1400mAh) telefonului. Și iPhonu-ul are o baterie cam tot așa de mare, dar lucrurile nu funcționează după regulile lichidelor: nu e ca și cum ai turna 1400 de ml dintr-o sticlă în alta, o bună parte din energie se pierde, în cazul unui asemenea transfer, prin căldură. Bateria externă era foarte caldă (cred că avea cam 40 C), și telefonul era și el mai cald ca de obiecei.

Așadar, acest acumulator, nu are el o capacitate foarte mare, dar telefonul s-a încărcat mult mai repede și Sony zice și că garantează 1000 de asemenea cicluri de încărcare-descărcare. Dacă aveți nevoie de capacități mai mari de 1400mAh există și variante mai generoase din aceeași serie Sony, dar și mai scumpe:

2000 mAh

2000mah

2800 mAh

2800mah

5000 mAh

5000mah

7000 mAh7000mah

Bateria de rezervă

Pentru că suntem din ce în ce mai mult în mișcare și folosim din ce în ce mai multe accesorii care folosesc baterii sau acumulatori, de curând am încercat să văd ce soluții există pentru a prelungi durata de funcționare a unui telefon ce nu avea șansa să fie cuplat la rețeauca electrică.

Așa că soluția rapidă a fost să caut repede pe net un acumulator extern ce oferă o conexiune USB cu singurul scop de a o folosi ca alimentare. Am ales această variantă:

IMG_0075

Este un acumulator extern de 2600 mAh care mi-a asigurat funcționarea unui iPhone 4s pentru 4 ore de timelapse (sincer, cred că se putea duce la 7-8 ore lejer, dar am avut nevoie numai de un back-up în caz că bateria telefonului nu ar fi  avut suficientă energie.

IMG_0079După cum se vede, principiul e simplu, acumulatorul vine cu un cablu care se poate confibura prin intermediul acestor mufe în cablu USB, micro USB sau cablu pentru iPhone. Cu același cablu puteți încărca acumulatorul și apoi, schimbând mufele, puteți folosi energia stocată în el, la nevoie. IMG_0082IMG_0080Pentru că aveam toate mufele USB ale calculatorului ocupate, am folosit un incărcător de telefon pentru a încărca acumulatorul și pentru că acesta are un curnent de încărcare destul de mic, a durat cam 4 ore până s-a încărcat. (luminița aia roșie se face verde când se termină ciclul de încărcare)IMG_0066

IMG_0069IMG_0070IMG_0068L-am ales pe acesta pentru că e destul de ieftin, doar 47 de lei, e mic și-l poți purta în rucsac sau în geantă și are o capacitate destul de generoasă, 2600mAh. Ca o comparație, cel al unui iPhone 4s are in jur de 1400mAh. 

M-am și jucat cu telefonul apoi fără rezerve, am stat pe net câteva ore bune și l-am lăsat apoi peste noapte cuplat la acest acumulator. Dimineața am găsit telefonul cu 100% charge, dar e drept că acumulatorul extern era gol. 

Pare să fie o alegere care să ofere un raport calitate/preț destu de avantajos. Să vedem cât rezistă în timp.


Desigur că există variante de asemenea acumulatori mai mari, dar și mai scumpi. Nu în ultimul rând și dimensiunile se modifică în cazul în care capacitatea lor crește așa că vor fi și mai voluminoși și mai greu de cărat. 

Eu l-am cumpărat de la F64. Dacă aveți nevoie, încercați-l.





Atomos Ninja

Un recorder foarte draguț, mic, compact, ieftin și eficient. La numai 995 de dolari în SUA, 795 euro în Europa sau 755 euro (rducere) la noi, acest recorder extern poate face dintr-o cameră video care înregistrează intern, comprimat AVCHD, o cameră care poate înregistra Apple ProRes HQ, 422 sau LT. Avantajele sunt de necontestat: eșantionarea culorii e 4:2:2 la 10bit pe canal iar compresia descrește de la 20:1 la 6:1, 8:1 sau 10:1 pentru Apple ProRes HQ, 422 respectiv LT.  Dar ce înseamnă asta ? Contează ? Ce are modul în care a ales producătorul acelei camere să înregistreze de vrea toată lumea să înregistreze altfel ?

Păi să le lumăm la rând: compresia, ca bitrate – tot la un format comprimat ajungem, doar că la unul mai generos. Gradul de comprimare este o condiție care face diferența între un material pe care il poți vinde unei televizuini, dau nu. Bitrate-ul minim pentru televiziunile HD este de 50Mbs ceea ce face majoritatea camerelor video ce folosesc codecul H264 incompatibile. Chiar decizia televiziunilor de a impune acest prag minim vine din dorița de a difuza materiale de calitate (măcar tehnic) și de a limita folosirea aparaturii de consum pentru producții serioase. Dar și acest lucru e discutabil: dacă nu ar exista aceste cifre care să dea de gol compresia, mulți n-ar face diferența între ele. Cu siguranță pentru spectatorul obișnuit această diferență e aproape insesizabilă. Dar unde se simte ? Cel mai tare se simte la postproducție. Atunci cand ai nevoie să etalonezi materialul și să-i dai aspectul pe care l-ai dorit inițial și constați că ai deja totul comprimat, cu siguranță vei regreta că nu ai investit acești bani. Eșantionarea culorii, căci despre ea e vorba, este de obicei 4:2:0 pe aceste camere de consum. Ninja poate înregistra cu o eșantionare mai generoasă 4:2:2.  Adâncimea culorii este și ea importantă. De obicei e de 8 bit/channel (adică 2 la puterea 8 ori 3 canale = 16milioane de nuanțe), atomos permite 10 bit (2 la puterea 10 ori 3 canale = 1 miliard de nuanțe). Pe de altă parte,  aceste camere de consum, (care se învărt pe la 4000-6000$) nu generează decât 8 bit chiar pe conexiunile externe, după părerea mea, ca o politică de marketing. Vrei mai mult, plătești mai mult. Ceea ce mi se pare destul de cinstit până la urmă. Așa că Ninja nu poate folosi la maxim caracteristicile sale.

Dezavantajul acestui codec (Apple ProRes) ar putea fi de incompatibilitate cu unele programe de editare, sau mai degrabă cu unele versiuni mai vechi, dar variantele mai noi ale acestora sunt compatibile cu acest codec dezvoltat de Apple. Altfel, faptul că nu mai stai să faci o conversie a acestui AVCHD pentru a-l putea edita, nu poate fi decât un avantaj: se face în timp real, la filmare.

Să vedem ce există în această cutie care este una decentă ca aspect și calități, cred că protejează foarte bine aparatele din interior. Buretele pare unul mai fragil, dar dacă nu ești agresiv cu el s-ar putea să-l folosești multă vreme.

Atomos a venit cu această politică de marketing de a pune tot (aproape tot) ce ai nevoie pentru a înregistra în pachet. Cred că astfel a scăzut și prețul acestui kit, dar și bătaia de cap de a căuta toate componentele și de a te asigura că sunt compatibile. Lipsește doar hard disk-ul, dar o să vorbim și despre el. Nu ințeleg totuși de ce nu există inclus și un cablu HDMI, mai ales că este un recorder HDMI, lucrurile nu sunt așa de complicate ca la alegerea hardului pentru stocare și nici costurile nu sunt la fel.

 O să încep cu bateriile. Sunt incluse 2 și sunt exact ca cele făcute de Sony, seria NP-F. Așa că dacă ești posesorul acestor acumulatori, vor funcționa fără nici o problemă. Oricum, cu cei doi acumulatori incluși poți filma practic non-stop. Consumul e optimizat așa de bine încât nu prea ai cum să rămâi fără baterie. Recorderul poate folosi ambele baterii în același timp, poți scoate în timpul funcționării una dintre ele (oricare) pentru a o reîncărca și poți verifica chiar pe recorder de câtă energie mai dispun bateriile.

Încărcătorul poate și el încărca ambele baterii în același timp.

Cititorul hard disk-urilor este și el destul de deștept făcut. În specificațiile tehnice (care nu sunt tipărite, sunt numai online) se precizează că nu e nevoie de alimentarea acestuia decât în anumite situații, când e nevoie de mai multă energie decât cea disponibilă pe conexiunile calculatorului. N-am știut exact care sunt acele situații și l-am conectat mai întâi pentru alimentare la 5V (mufa cea mai din dreapta) și abia apoi pentru transferul dateler la firewire 800. Nu apărea nimic pe ecranul calculatorului, hard disk-ul nu era recunoscut. Am deculplat tot și am conectat numai pentru transfer și l-a recunoscut imediat. Deci, vești bune: am scăpat de  un calblu. Faptul că dispune de 2 conexiuni fire wire poate fi un avantaj pentru utilizatorii de mac pentră că această conexiune permite cuplarea unui alt hard disk prin intermediul celei de-a doua. Spre exemplu dacă vrei să folosești un MacBook Pro și un hard extern pentru stocare, ai o singură astfel de conexiune disponibilă. Poți conecta hardul la cititor și cititorul la calculator. Viteza este de 800Mbs limitată doar de performanțele hardului. Există și o conexiune USB 3.0 care e mult mai rapidă, dar care e disponibilă numai la calculatoarele mai noi. Desigur, poate fi folosită și ca USB 2.0.

Sunt incluse 2 astfel de carcase (Master Disk Caddies) pentru hard disk-uri. Nimic special, plastic. Nu sunt niște „chinezării” sunt lucrate bine, însă după mai multe folosiri apar pe ele urmele folosirii (zgârieturi provocate de introducerea si extragerea hardului). Dar până la urmă, ăsta e scopul lor, să protejeze hard disk-ul și asta fac foarte bine. Sunt curios cum o să reziste la temperaturi. Și cititorul și recorderul sunt din aluminiu și asta e un avantaj în a disipa cărdura, dar aceste carcase sunt din plastic.

Pentru hard disk-uri Atomos recomandă două modele de Hitachi care nu sunt disponibile în România, un Samsung care funcționează la 5400rpm ceea ce poate fi suficient, dar n-am vrut să încerc (vreau să folosesc Apple ProRes HQ) și un WD Scorpio Black de 500Gb-7200rpm. Îmi era clar că ăsta trebuie să fie (dintre hardurile clasice căci sunt și SSD-uri care sunt mult mai bune, dar costurile sunt și ele pe măsură), dar n-am reușit să-l găsesc nicăieri. Numai cel de 320Gb era disponibil și nu știam dacă e sau nu compatibil, din moment ce nu e menționat. Forțat de împrejurări am riscat și l-am luat (de fapt Vlad l-a găsit). Costă 399 de lei și funcționează perfect. E rapid, nu face zgomot care ar putea genera probleme cu sunetul la filmare – de fapt știam cam ce proprietăți are, il am pe cel de 500Gb în calculator și e foarte bun, chiar aș zice că a îmbunătățit performanțele calculatoruliui meu. Am făcut și un test cu el în mașină și nu face deloc probleme, recorderul are și el un buffer tocmai pentru a preîntâmpina astfel de necazuri la scriere, însă chiar producătorul recomandă folosirea SSD-urilor în astfel de cazuri.

Pentru Apple ProRes HQ 300Gb înseamnă 3 ore de material după cum precizează producătorul recorderului, evident asta depinde de complexitatea cadrului. Dacă filmezi green screen cu siguranță aceeași durată va ocupa mai puțin spațiu pe hard. După ce    l-am formatat, pe ecran erau afișate 3 ore și 41 de minute disponibile de Apple ProRes HQ pe hardul de 320Gb.

Ninja-ul arată ca un monitor. De fapt are și funcția de monitor, însă nu asta e calitatea lui principală. Are numai o diagonală de 4,3” și 480×270 pixel și contrast, luminozitate și unghiul sub care e vizibilă imaginea decente, dar nu geniale.

E destul de bine construit, singura difucultate am întâlnit-o în a scoate hardul din recorder. Butonul care trebuie folosit pentru deblocarea siguranței mi se pare că are o cursă prea mică și partea hardului care rămâne afară din recorder e prea mică pentru a-l putea extrage în siguranță. Dar cred că e și o problemă de obișnuință. Odată ce capeți încredere că așa se face, poți trage de el mai fără milă.

Interfața nu are active funțiile de „record” și „monitor” dacă nu primește semnal. De asemenea nu poate converti în minute spațiul rămas pe HDD dacă nu „știe” ce parametrii acestui semnal.

Așa arată imagine „live” prin monitorul Atomos. Nimic impresionant, dar destul de folositor.

La playback însă, imaginea nu poate fi redată nici măcar ca atunci când e trecută prin acest monitor, are niște „pătrățele” așa de mari în loc de pixeli încât nu poate fi folosită pentru a lua vreo decizie, poate doar ca să te asiguri că materialul e acolo și n-ai ratat momentul în care trebuia să dai „motor”. Tot legat de playback aș spune că  e o problemă de ergonomie, mi-a luat câteva minute bune până când să înțeleg cum sunt organizate cadrele înregistrate și cum se pot accesa ele. Se pare însă că au fost multe astfel de plângeri căci Atomos scrie pe site-ul lor că au realizat un update care reorganizează această intrefață, făcând-o mai intuitivă.

Așa arată meniul principal. Este „touchscreen” și e sensibil la presiune, ceea ce însemnă că nu contează dacă folosești mănuși sau nu (era destul de frig când l-am testat) și răspunde destul de bine la comenzi. Toate aceste comenzi sunt mari și fac imposibil să greșești atunci când vrei să apeși un anume „buton”.

Pe lângă sunetul pe care îl transmite camera prin mufa de HDMI care folosește două canale, se mai pot inregistra alte două canale al căror semnal trebuie introdus direct în recorder. Din păcate este vorba numai de o conexiune jack 3.5mm ceea ce ar putea nemulțumi mulți sunetiști.

Această versiune a fost livreată din fabrică, dar se pare că modele mai noi vin cu update-ul făcut, oricum el se poate face gratuit de către toți posesorii de Ninja.

Așa arată cititoru recunoscut de calculator, ca orice hard extern.

Datorită faptului că hardul este formatat FAT 32 apare și acea limitare a dimensiunilor fișierolor la 4Gb.

Tot la capitolul ergonomie cred că aș putea menționa și acestă nemulțumire a mea, fiecare fișier este pus în câte un folder, și fișierul are același nume „000.MOV”, se schimbă numai numele folderului. Numele fișierului se schimbă numai atunci când apare acea necesitate de a-l divide tocmai datorită faptului că el depășește 4Gb, deci este de fapt același cadru dar împărțit în multiplu de 4. Problema, pentru mine cel puțin, dar cred că cei mai mulți moneuri ar fi de acord, este că atunci când imporți acest material în Final Cut, ai o listă de „bin-uri” ce poartă numele clipurilor și toate clipurile care se cheamă la fel. Cred că se va schimba și asta tot cu un upgrade de firmware.

Și ca o completare, dacă filmați în condiții mai vitrege, pe piață exidtă deja o husă de ploaie care să protejeze jucăria asta drăguță de umezeală și praf.